Ora Pamantului

 poza de aici

Ora Pamantului – sau, ca sa fiu exact, ziua orei Pamantului – m-a surprins scormonind pamantul, cu niscavai semanaturi de primavara, undeva la tara (da, sunt unul din norocosii care inca mai au o “tara” – long live Grandma!). Cum in acel mirific loc internetul lipseste, si cum totusi nu vreau sa treaca pe langa mine ora Pamantului fara s-o “sarbatoresc” printr-o postare, o comit acum, la doua zile intarziere.

Treaba cu ora Pamantului o cam stim, de voie de nevoie am aflat cu totii ca exista o incalzire globala, care ne pandeste perfid indemnandu-ne sa consumam energie, resurse, oxigen pana la epuizare pentru a se putea manifesta plenar. Drept urmare, australienii si dupa ei restul lumii au decis sa stinga in ziua de 26 martie a fiecarui an timp de un ceas lumina, televizorul si altele pentru a face economie si, in plus, a constientiza publicul ca noi oamenii consumam prea mult si e cazul sa economisim mai mult. Acum, treaba asta cu constientizatul este cat se poate de ok. Mai ales ca uneori vine la pachet cu niste filme eco, in care ni se prezinta si alte lucruri mai putin cunoscute si pe care e bine sa le stim. Pe de alta parte, stinsul becului timp de o ora nu rezolva mare lucru. Pe langa faptul ca exista o doza (inevitabila?) de cretinism ferice in genul asta de manifestari simbolice – hai sa ne imbratisam pentru pacea lumii, hai sa facem o funda umana ca sa invingem Sida, hai sa stingem becu’ un ceas ca sa salvam Planeta (si anul asta), hai sa….etc. care pe multi ii face sa simta ca au facut mare lucru pentru cauza respectiva, totusi momentul – sau ora – este un bun prilej sa reflectam asupra unor aspecte legate de chestiune.

Am stins becul, am inchis calculatorul, televizorul …..si apoi? Pai putem sa aprindem o lumanare, o lampa, o candela, un foc (de tigara sau nu). Sau putem daca e destul de cald sa iesim afara sa privim stelele. In copilaria mea din minunata Romanie a anilor ’80 am avut parte de multa lupta impotriva incalzirii globale. Atunci se chema economie de curent electric si era un efort colectiv si voluntar (cum era si munca voluntara in acea perioada, obligatorie) la care participau mari mase ale oamenilor muncii. Tin minte ca se intamplau 2 lucruri interesante in acele conditii de voluntariat inevitabil: oamenii (adica familia) se adunau in jurul lumanarii, lampei, etc intr-un gest arhetipal care crea un fel de comuniune in care incepeau sa curga povesti, povestiri, bancuri, snoave (mai cu seama la tara). E drept, uneori se si dadea “stingerea” – adica lumea se cam baga la somn. Cand se statea insa, se auzeau doar vocile, desluseai in penumbra fetele indreptate spre sursa de lumina si intr-un fel, avea loc un fel de regresie in trecut, in timpul dinaintea electrificarii, cand oralitatea si sezatoarea in jurul unei lampi sau opait erau la fel de naturale ca lumina electrica astazi. Un alt lucru interesant era atmosfera vizuala creata de acea lumina difuza, palpaietoare, mobila: lucrurile capatau deodata o alta fata, o noua dimensiune, in care umbra si nuantele te faceau sa le privesti cu mai multa luare aminte.

Ce as vrea sa punctez prin aceste amintiri este ca faptul de a sta la lumina stramosilor nostri (astia mai recenti, nu homo erectus) este un lucru care merita experimentat din cand in cand. Linistea devine mai palpabila, cuvantul mai adanc, chipurile mai tainice si pe undeva, se strecoara in suflet ceva din bucuria tuturor celor ce au stat de-a lungul timpului in jurul unui foc vorbind sau tacand impreuna. Sau, mai simplu spus, poti sa re-descoperi un sentiment de comuniune alaturi de cei care iti sunt in preajma. Sau asa mi se pare mie.

Poate ca acest exercitiu n-ar fi tocmai inutil in aceste vremuri cand stam ceasuri intregi cu ochii pironiti in pc-uri, leptopuri, plasme, telefoane mobile, ipoduri, disperati ca filmul pe care vrem sa-l downloadam nu s-a copiat in 3 minute. Si cand, desi traim sub acelasi acoperis, de multe ori am uitat sa mai vorbim cu cei de langa noi, pentru a chatui cate o dupamiaza intreaga cu ...nici noi nu stim cu cine.

Pe langa povestea asta sentimentala (sper ca totusi nu prea sentimentalista) cu ora-Pamantului-prilej-de-redescoperire-a-virtutilor-luminii-umile-a-lumanarii/lampii/etc. m-am mai gandit sa scriu cateva lucruri despre lumina electrica/iluminat nocturn/ oras/ aspect/ aspecte ….ceva prin zona asta, inca nebuloasa dupa cum se vede :D Voi reveni intr-o varianta mai tehnica, sper in curand.