Ca sa evit supraincarcarea primei postari, voi pune aici imaginile, insotite de cateva comentarii:
Cladirea din imagine era acum cateva luni intreaga. Baietii s-au miscat rapid.
Un fost gard, o fosta fabrica...
O poarta care nu mai opreste pe nimeni...
Mai de aproape, se vede ca doar peretii exteriori au ramas
In partea stanga, cladirea din imaginile de mai sus. Plus alte doua corpuri mai noi, la fel de degradate. La un moment dat, cladirea inalta a fost modernizata - se mai vad la ferestrele de jos niste cadre de termopan. Nici cladirea de pe acoperisul careia am facut fotografia nu se prezinta cu mult mai bine.
Interiorul. Fara comentarii.
Planseul nu s-a prabusit, stalpii nu s-au taiat inca. Dar...se rezolva!
Ferestre spre nicaieri
Cei mai pasnici si cinstiti locatari ai fabricii
Cateva concluzii:
Fabrica de Tigarete probabil nu va mai produce prea curand tigarete. Cu siguranta faptul ca Muzeul Tehnic a salvat 2 cladiri (cele mai vechi banuiesc) de la ce se vede mai sus si are in plan sa le transforme in sectii ale muzeului este o mare reusita. As spune chiar exceptionala, avand in vedere declaratiile dlui Kelemen Hunor:
"cel mai mare muzeu de arheologie industrială din ţară, ca şi suprafaţă". Cred ca muzeul si-a facut "partea", ca sa spun asa.
Problema pe care o vad eu este in "tratamentul" care se aplica celorlalte cladiri din componenta fabricii. Desigur, orasul se schimba, Romania nu mai e demult o tara industriala sau macar producatoare de bunuri (raportat la "vremurile bune" sau altfel spus la potentialul ei) iar aceasta infrastructura industriala nu mai corespunde "cerintelor prezentului" (era sa spun "ingerintelor"). Si totusi....
Din principiu sunt pentru reciclare. Reutilizare. Adaptare. Economisire de materii prime si energie. Plus ceva mai multa atentie la traditie, cand e vorba de ceva ce a trecut pragul secolului (cazul fabricii, nu a tuturor cladirilor componente, desigur). Privind aceste hale si cladiri administrative, ma intreb daca nu ar fi fost mai sanatos sa fie reamenajate. Poate si mai ieftin, mai elegant, mai simplu.
Cat despre cladirea din primele 2 imagini, chiar cred ca merita o soarta mai buna. Nu o fi cine stie ce realizare sau valoare arhitectonica, insa, dupa mine, are un profil elegant.
In privinta faptului ca demolarea e una "naturala" adica prin efortul "colectionarilor", adica ilegala, este singura parte buna. Un gard prin care sa nu vezi nimic, niste buldozere si o tabla care sa-ti scrie ce firma demoleaza nu ar fi fost de mai mult folos. Asa macar m-am ales cu niste fotografii.
Ma opresc aici cu aceste concluzii partiale. Sper, in curand, sa am "material" suficient ca sa revin asupra Fabricii de Tigarete. Cat despre arhitectura industriala versus oras, modernizare, etc. este vreme, seria e abia la inceput.
Si cladirile alea luate de muzeu erau pe cale sa dispara. Au pierdut mare parte din planseele originale din lemn asa cum unul dintre corpurile de la Moara lui Assan le-a pierdut prin incendiere. Sper ca dna Chirita sa reuseasca sa puna la punct un program viabil. Sper sa aiba si sprijinul celorlalte muzee din Iasi mai ales ca ar mai fi mult de treaba si cu Nicolina sau cu fabrica de caramizi. Cred ca dna Aurica Ichim de la Muzeul Unirii ar fi exceptionala daca ar fi capacitata.
RăspundețiȘtergereAzi am fost la Fabrica de caramizi. Intradevar e foarte mult de treaba. Practic, in acest moment, cele mai fericite cazuri sunt cele in care lucrurile sunt "moarte", adica nimeni nu demoleaza nimic (deocamdata). Ce ma ingrijoreaza este faptul ca, practic, nicaieri in tara (apropo de Moara lui Assan) nu cunosc un proiect reusit de integrare a patrimoniului industrial (drept e ca nici nu stiu mai multe decat imi ofera netul in ac. privinta). Oare sa reusim noi moldovenii mai mult decat ceilalti, asa molcomi si blanzi cum suntem? Dar, intradevar, cu energia inepuzabila a doamnei Ichim si cu competentele doamnei Chirita poate vom reusi sa facem ceva progrese. Se pare ca am de facut niste vizite ;)
RăspundețiȘtergere