Periplul prin Memoria Patrimoniului Industrial al Iasilor de odinioara incepe cu Fabrica de bere din Pacurari.
Despre istoricul fabricii, aici: http://www.memopatind.ro/bere.html
Sa retinem doar ca traditia fabricarii de bere urca la Iasi pana in secolul 18. 1786 este anul in care se pun primele temelii a ceea ce va fi mai tarziu fabrica de bere a orasului.
Din cate ne spune netul, fabrica a fost la un moment dat monument istoric, dar a fost declasata: http://www.legestart.ro/Ordinul-2242-2008-declasarea-partiala-imobilului-Fabrica-bere-municipiul-Iasi-str-Pacurari-95-judetul-Iasi-(MzA5OTM3).htm
Omul de afaceri iesean Ioan Zapodeanu este proprietarul fabricii...adica a terenului ca fabrica nu prea mai exista si nici nu prea il intereseaza, banuiesc.
Fabrica de bere este in stadiul cel mai avansat de degradare. Practic mai exista un turn, niste pereti si un beci. Beciul este inca pe lista monumentelor istorice. Din acest motiv probabil boschetarii s-au aciuat in zona beciului, unde in ziua de iarna cand am facut pozele isi facusera si un mic foc pentru a se incalzi probabil. Ei se mai ocupa si cu colectionatul tiglelor - cate au mai ramas.
 |
| Colectie de tigle pe un perete |
Faptul ca inca nu s-a demarat un proiect imobiliar care sa “dezvolte zona” este probabil rezultatul crizei, “dezvoltatorii” fiind probabil cam stramtorati financiar. Pana atunci, locuitorii zonei de case din partea estica a Pacurarilor (populate in buna parte cu rromi ce au o pasiune irepresibila pentru fier vechi, tigle si orice se mai poate dezmembra) inca mai posibilitatea sa mai faca un foc, sa mai stranga o caramida…
Cateva concluzii: Fabrica de bere din Pacurari nu va mai exista niciodata. Situata la capatul unei zone cu vechi case aristocratice si burgheze (multe din ele locuite in prezent de “colectionari”, cum am spus mai sus), la limita dintre acestea si noile blocuri ale Pacurarilor, fabrica de bere ar fi putut fi un punct de atractie nu doar pentru cartierul Pacurari (unul dintre cele mai tinere si dinamice din oras si principala “poarta” a lui, cea catre vest) ci pentru tot Iasul. Printr-un exercitiu de imaginatie, ne putem gandi la un popas in incinta fabricii in care copii, elevi, studenti, turisti, ieseni pot asista la “miracolul” fabricarii berii, o bautura foarte populara la romani, “miracol” prezentat in detaliu de cativa angajati ghizi. Putem continua periplul mental la o terasa si un Pub ceva mai altfel, situate undeva la baza turnului, avand in décor instalatii originale din fabrica. Ne putem inchipui servind o bere proaspata, “made in Iasi”, “since 1786”. Nu vorbesc aici de o bere fabricata pentru piata. Vorbesc de o manufactura ce ar fi putut fi un brand pentru Iasi, un punct de atractie, un spatiu ce putea gazdui un mic muzeu al berii (complementar celui al vinului si vitei de vie de la Cotnari), puburi, terase, cafenele, si de ce nu, chiar un centru cultural al cartierului.
 |
| Turnul, inca in picioare |
In prezent, singura “sansa” pentru memoria Fabricii din Pacurari ar fi ca viitorul proiect sa pastreze turnul, poate si o bucata de zid (beciul e pe lista, deci nu-mi fac griji :D), ca aici: http://ro.wikipedia.org/wiki/Turnul_IFA . Avand in vedere situatia prezenta si cat de “ingrijit” este intregul ansamblu, sansele sunt spre zero.
Un ultim link catre un articol scris de un tanar arhitect iesean, cu un titlu cat se poate de sugestiv: http://www.altiasi.ro/o-cladire/fabrica-de-bere-din-pacurari-la-ultimele-rasuflari-ale-ruinarii
... trist ... exista niste criminali (ca altfel nu pot sa le spun) care pun mana pe astfel de proprietati si le distrug pe principiul "daca nu ma duce pe mine capul atunci sa nu mai beneficieze nimeni!" ...
RăspundețiȘtergereVa multumesc pentru comentariu! Am vazut nu demult o emisiune la Discovery (parca) cum intr-un orasel american au translat o hala industriala de prin 1900 pe o distanta apreciabila, traversand mai multe strazi si o cale ferata. Municipalitatea avea ceva de construit acolo si au preferat sa cheltuie o multime de bani intr-o operatiune riscanta de translare ca sa pastreze monumentul.
RăspundețiȘtergereAici, cum am spus, singura speranta ar fi ca viitorul proiect sa integreze ceva din ce a mai ramas(...)
Cat despre proprietari....legea ar trebui sa functioneze astfel incat soarta acestor ansambluri sa nu depinda de bunavointa lor de a pastra sau nu ceva valoros si reprezentativ.
Legea ii da posibilitatea dlui Primar Nechita sa il someze pe proprietar si, eventual, sa propuna exproprierea macar a portiunii de proprietate cu monumentul. Si apoi sa: 1) puna in siguranta monumentul, 2)sa faca un concurs de idei pentru exploatare, 3) sa faca un proiect de management/finantare in consecinta, 4) sa faca un concurs de proiectare si 5) sa faca o investtie de punere in valoare.
RăspundețiȘtergereSunt destui in Iasi care sa se mobilizeze pentru ca ce a mai ramas sa poata fi integrat. Poate si la alte obiective industriale din oras care merita si care se duc.
Da, numai ca dumnealui nu e genul. Daca ar fi, monustruozitatea numita "Palas" nu ar fi existat niciodata, sau nu in locatia actuala. Proiectul de refacere urbana (pe bani europeni!) a strazii Cuza Voda pe sectorul central - unde sunt niste cladiri de patrimoniu - a fost abandonat, fiindca era prea complicat de dus la indeplinire. Acum este extrem de preocupat sa taie padurea de pe malul Ciricului, probabil ca fanii dezamagiti ai Poli Iasi sa se poata reprofila pe golf...
RăspundețiȘtergereIn alta ordine de idei, faptul ca sunt persoane care s-ar putea mobiliza in Iasi pentru a oferi niste solutii pertinente in privinta patrimoniului construit este o veste foarte buna. Una din sperantele mele cu acest blog este sa cunosc persoane de felul acesta si, poate, sa putem face mai multe impreuna. Fie si fotografii :)