Nu demult am asistat la o prelegere sustinuta de 2 distinsi profesori si cercetatori (de istorie) ieseni prilejuita de sarbatorirea Unirii Principatelor si referitoare, desigur, la acele marete evenimente ce au condus la faurirea Statului Modern Roman. La final, cand lumea devine mai relaxata si se pun intrebari, se dau raspunsuri si se divalgheaza uneori interesant, s-a adus in discutie chestiunea statutului de capitala a Iasilor, mai précis al pierderii acestui statut prin unificarea celor 2 tari romane sub sceptrul lui Cuza. Cei doi invitati au fost de acord si au argumentat ideea ca Moldova si Iasul aveau la acea data un avans economic si cultural deloc neglijabil fata de Muntenia, respectiv Bucuresti. Moldova s-ar fi sacrificat pentru nobilul ideal al unirii, acceptand ca viitoarea capitala a noului stat sa fie la Bucuresti, conditie pusa de partida unionista de acolo, cea care a facut posibila alegerea lui Cuza in Tara Romaneasca la data de 24 ianuarie 1859. Decaderea vechiului tron al Moldovei nu s-a lasat asteptata: afaceristii s-au mutat in capitala, unde erau mai aproape de ministere si puteau sa….fie utili (lor insile), veniturile au scazut, investitiile deasemenea, iar Iasul s-a cufundat (pentru cat vreme?) intr-o tihna patriarhala din care l-a mai zgaltait istoria prin 1917. Practic, Iasul a repetat experienta Sucevii din sec 16, cand aceasta din urma a pierdut statutul de tron al Moldovei in favoarea “dulcelui targ”. O decadere a avut loc si atunci, dar cea a Iasului din secolul 19 a fost cu atat mai accentuata, cu cat ne aflam deja in plina epoca industriala, a modernizarilor, a investitiilor, a capitalurilor si a centralizarii. Din aceasta perspectiva, intelegem mai usor motivatiile “dusmanilor care nu dormu”, acei antiunionisti sau separatisti ce au produs niscavai tulburari prin targul Iesilor, mai importante fiind cele din aprilie 1866. Acestia militau pentru revenirea Iasului la statutul de capitala, chiar cu pretul separarii de Tara Romaneasca.
Dar nu despre Cuza si antiunionisti vreau sa vorbesc aici. Privind retrospectiv, si mai ales privind in prezent, ma gandesc ca Iasul a fost norocos ca nu a ajuns capitala. In primul rand, moldovenii sunt oleaca mai domoi. Nu cred ca le-ar fi priit ritmul trepidant al unei capitale a unei tari de 20 de milioane de suflete (spun asta fiindca ma indoiesc ca ar fi reusit sa impuna ei ritmul lor – poate le-ar fi mers doar cu ardelenii :D). Apoi, ma gandesc cate biserici ar fi avut Ceausescu de demolat sau translat aici. Si mai apoi, ma mai gandesc ce suprafata a demolat Ceausescu in Bucuresti numai pentru Casa Poporului, nu mai spun de toate cartierele de blocuri. Bine, o sansa ar fi fost ca Ceausescu sa nu accepte sa domneasca din coltu’ asta de tara, aflat la 15 km de fratii sovietici si si moldovenesc pe deasupra, unde Mihai Viteazu abia daca a poposit. Probabil am fi avut o capitala la Scornicesti sau Slatina. Pana la urma, Bucurestiul ar fi scapat mai bine, dar ... cum stim prea bine ca in istorie nu exista "daca", ma opresc aici cu fantaziile pe aceasta tema.
Sa trecem peste odiosul capitol al iepocii de aur si sa revenim in prezent. In anul de gratie 2011, domnul primar general al municipiului Bucuresti, stimatul doctor Sorin Oprescu (Vantu :D..sau Taifunul e mai potrivit) continua un proiect din timpul lui Ceasca, in care se taie de-a hoarta un bulevard prin Bucuresti, pentru ca sa se… ma-ntelegi, traficul si magistrala si….asa mai departe. Nu ma incumet sa-mi dau cu parerea daca e de bine sau e de rau. Unii, mai priceputi decat mine (de fapt, unii priceputi) spun ca nu – e facut urechistic, dupa principii de ani 60, fara studii serioase si consultarea specialistilor in domeniu, ca nu va rezolva problema ci din contra etc. Altii, ca prin demolarile survenite s-a curatat zona de tigani, ca e totusi util, etc

Buun! Ce legatura are Cuza, antiunionistii moldoveni, Ceausescu, Iasul, Oprescu si bulevardul….? Pai, dupa mintea mea cam asta e:
Daca ongurile din Bucuresti, oamenii acestia (printre care un lider de opinie de statura lui Plesu, fost ministru si consilier prezidential), institutiile statului abilitate (ele ar trebui sa fie pe primul loc) nu pot stopa un act ilegal si iremediabil (stim ca ce se demoleaza e pentru totdeauna), ce sanse ar fi ca o astfel de calamitate sa fie impiedicata la Iasi? Asa-i ca nici una? Cine s-ar putea opune? Dupa stiinta mea, aici nu exista nici un ONG care sa aibe in statut si problema patrimoniului. Sau daca exista, este extrem de discret. Cine s-ar putea lupta cu buldozerele? Muzeografii de la Palat? Angajatii de la Directia de cultura, culte si patrimoniu? Fanii Poli Iasi?
Asadar, ma gandesc ca Iasul sta cat de cat linistit in coltul lui de tara. E drept ca dl. Nichita face si el ce poate – proiectul Palas, santiere de “reparatii” in tot orasul, “dezvoltare” haotica, indatorarea Iasului pentru buzunarele “urmasii urmasilor nostri”(de fapt impotriva). Dar, cel putin deocamdata, e in urma rau fata de doctor. Noi suntem mai ieftini aici. Nici interesele nu sunt asa mari, nici presiunile. Stricaciunile sunt, dar e loc de mai mult. Ideal ar fi ca faimoasa “societate civila” sa cristalizeze si la Iasi o platforma civica, un nucleu dur, o grupare care sa ofere solutii si sa gandeasca din timp dezvoltarea orasului, pentru vremuri cu mai multi bani si mai mult chef de construit (sau de darmat…). Descurajant e insa faptul ca asa ceva exista in Bucuresti, dar in ciuda eforturilor nu il pot opri pe Oprescu. La Iasi nu exista…..inca. O sa existe oare? O sa poata opri distrugerile care, cu siguranta, vor ameninta si in viitor Iasul?(unele sunt in desfasurare chiar acum). Si, mai mult decat atat, va putea oferi solutii si mai ales va avea puterea sa influenteze deciziile decidentilor?
![]() |
Palas, proiectul de neoprit. A fost declarat (asa cum este de altfel) ilegal de Tribunalul Oradea. Lucrarile continua. |
Acum, acest scenariu optimist pare greu de crezut. Mai ales dupa experienta Palas si mai ales dupa episodul (pilot) Oprescu (ultimul dintr-un serial care nu se mai termina si care s-ar putea numi "distrugerea patrimoniului"). Speranta mea esta ca, totusi, amploarea si mai ales maniera distrugerilor domnului Guiness Carnat, reactia societatii civile, justitiei si altor organe abilitate sa fie pe masura (a societatii civile este deja, zic eu). Poate se vor opera si ceva schimbari legislative si metodologice. Si, din experienta nefericita a Bucurestilor, sa aibe de castigat si provincia. Si astfel de abuzuri sa devina mult mai greu de realizat, iar reactiile salvatoare sa se produca inainte ca totul sa fie praf, pulbere si fier vechi.