Un numar special si un articol pe tema

M-am invatat cu narav. Dau linkuri la unele articole pe care le gasesc interesante (si pe net). Pe langa faptul ca ma scuteste de munca :D, un alt avantaj ar fi ca pot sa regasesc mai usor articolele respective.

Dupa ce mi-am scos parleala cu Ziarul de Iasi, am trecut la chestii cu acoperire nationala. Astazi, Dilema Veche.

Acum, lasand gluma la o parte, Dilema Veche urmareste cam in fiecare numar problematica patrimoniului construit, fie in Bucuresti, fie in provincie. Nici nu poate fi ignorata asa usor, problematica patrimoniului fiind la noi...cat se poate de problematica. In lumina ultimelor demolari de mare amploare din Bucuresti, si dupa o lunga perioada de incercari ale specialistilor si a iubitorilor de patrimoniu activi in cadrul mai multor ONGuri de a stopa masacrul si de a crea o forma articulata de rezolvare a fenomenului (Platforma pentru Bucuresti de exemplu), situatia cred ca poate fi rezumata la cateva concluzii: autoritatile si sponsorii lor (dezvoltatorii imobiliari - de obicei fosti securisti, turnatori /sau bisnitari care formeaza in Romania "upper-class"ul contemporan - putem scrie acest text si la autoritati) vor demola in continuare, intrucat le iese banu' gramada din treaba asta. Romanul (din ce in ce mai) tipic este in general multumit, intrucat va avea un Kaufland sau Mall mai aproape, de unde sa-si cumpere "strictul necesar" (de-ale gurii, toale, seminte, bere, eventual pe partea culturala ultimul album a lui Gutza, fiindca, nu-i asa,  trebuie si "hrana pentru suflet"). Specialistii si iubitorii de frumos/normal vor lupta in continuare, din ce in ce mai disperati si, probabil, din ce in ce mai obositi, pentru lucrurile pe care autoritatile sunt platite din banii tuturor sa le apere si, eventual, sa le ingrijeasca, intretina, valorifice: parcuri, case vechi si conace, piatra cubica, ruine si vestigii arheologice, fabrici si ruine industriale, Hala Matache, Rosia Montana, Delta Dunarii, practic cam tot ce are valoare in tara asta (si, avand valoare, poate fi vandut, concesionat, ras cu buldozerul si facut "ca nou"). 

Revenind:  In numarul curent, (370, 17-23 martie 2011) tema este Patrimoniul, buldozerul si macaraua.

 Inutil sa spun ca toate articolele merita parcurse; ma voi lega totusi de unul "la tema":  Ce facem cu relicvele industriale?

În afara regretului puternic pentru dispariţia unor clădiri industriale vechi, prea mult nu poate fi făcut. În general, în ciuda speranţelor intelectualilor din străinătate sau din România că vor fi auziţi şi că cea mai bună soluţie va fi selectată, de cele mai multe ori primează factorii politici şi economici în luarea deciziilor. Existenţa fabricilor valoroase din punct de vedere istoric a devenit vulnerabilă în momentul în care terenurile lor au fost privatizate împreună cu clădirile, la începutul anilor ’90, şi cînd preţul terenurilor a crescut în anii 2000, ajungînd să fie mult mai ridicat decît preţul activităţilor economice ce se desfăşurau acolo. Practici „ceva mai bune“ legate de clădirile industriale din ţările occidentale sînt abundente, de la Muzeul Tate Modern din Londra, rezervoarele de gaz din Viena, Gare D’Orsay de la Paris pînă la tot felul de proiecte antreprenoriale sau sociale. Dar pe cine interesează asta! Aşa că... spor la poze!

Domnul Liviu Chelcea a cam spus totul in cele de mai sus. Mai ales in prima fraza. De ce spun asta? Fiindca din cate am vazut, in tara asta nu s-au salvat prea multe case "care plang" de la demolare. Cel mult au mai primit un termen. Ori, casele sunt mult mai usor de salvat decat un ansamblu industrial. Pentru motivul simplu si cinic ca suprafata pe care e construita o casa este mai mereu mai mica decat cea pe care sta un ansamblu industrial. Apoi, faptul ca "dai in fabrici si uzine" (la propriu) nu mai e asa dureros ca odinioara. Pentru ca uzinele si fabricile sunt in prezent niste matahale mohorate bantuite de fantomele proletarilor de odinioara, de cate un paznic sau "colectionar" de fier vechi. Tristetea neputincioasa a fostilor angajati, in fata demolarilor ce au loc, este a unor nostagici ce isi amintesc anii de munca alaturi de alte mii ca ei, de multe ori plecati din acelasi sat, lucrand in aceeasi sectie, locuind in aceleasi ghetouri comuniste. O alta tristete a acestor oameni (cei mai multi bieti pensionari pe caz de boala, de ordonanta sau "de drept") este faptul ca nu se mai produce "ca inainte". Si ca am ajuns sa luam totul din China si de la turci, inclusiv usturoiul. Aici, facand o paranteza, vedem cum "secera si ciocanul", taranii si muncitorii, agricultura si industria cu care am defilat de nevoie vreo jumatate de secol (dar care au fost miezul dezvoltarii economice a Romaniei interbelice, chiar daca industria nu era ca in centrul si vestul Europei) au ajuns ....dupa cum se vede. Dincolo de aceste dureroase adevaruri, este clar ca fostii angajati nu realizeaza defel valoarea de patrimoniu a obiectivelor industriale unde au muncit. Nu ca asta ar avea vreo importanta pentru salvarea lor.



Poza de aici

Ceea ce ne ramane in final este o patura subtire a unui public educat, care in urma acestor interminabile distrugeri, scandaluri, discutii si reactii tinde sa devina un pic mai groasa. Altfel spus, mai multa lume afla ca aceste lucruri exista si, mai mult, merita sa fie pastrate si valorificate. Se dezvolta, cum s-ar spune, o masa critica. In democratia vesnic originala in care traim, in afara ca vom fi mai multi care sa ne ofticam, nu cred sa avem alte avantaje. Poate, vorba autorului, mai multe poze. Autoritatile si dezvoltatorii vor fi la fel de autisti in dialogul cu "societatea civila", fiindca sunt imuni la o alta mentalitate decat cea de arendas (a autoritatilor) si la cea de pradatori (rechini, lupi si ce mai doriti dumneavoastra) in cazul "dezvoltatorilor". Nefericirea face ca si partea cu pozele sa nu fie deloc simpla in unele cazuri. Aşa că... spor la poze! ....peste gard...

MPI(IV): Fabrica de Tigarete (III) - Articol in Ziarul de Iasi

Editia de astazi a Ziarului de Iasi consacra un articol amplu situatiei prezente a Fabricii de Tigarete. Si mai ampla este galeria foto care convinge pe oricine de amploarea distrugerilor.

Foto: Silvian Stanisor (Ziarul de Iasi)

"Depozitul de tutun a intrat din 2010 in proprietatea Complexului Muzeal National Moldova. “Cladirea a fost salvata la timp. Deja au fost luate grinzile, care nu inteleg cum de le-au putut sustrage. Era cit pe ce sa ne fure si acoperisul, dar am pus oameni de paza si de atunci nu au mai luat nimic. Dorim ca in aceasta cladire sa facem primul muzeu de arheologie industriala din Romania, dar si centru de cercetare in acelasi domeniu. Avem un proiect in valoare de doua milioane de euro cu fonduri transfrontaliere”, a declarat Lacramioara Stratulat, directoarea centrului."

Asta ar fi vestea buna. Nu mi-e clar pana la urma se va pasta o cladire sau doua, vad ca d-na Stratulat foloseste singularul. Sper totusi sa nu fie vorba numai de una singura, respectiv (doar) cea din stanga.

Vestea mai putin buna, si care banuiesc ca lamureste (daca mai era nevoie) viitorul fabricii, e cuprinsa in urmatorul alineat:

"Fabrica de Tigarete Iasi se intinde pe o suprafata de teren de 3,5 hectare, de altfel si cel mai important activ. Agentii imobiliari cred ca terenul de aici poate fi vindut cu aproximativ 10 milioane de euro."

Articolul aici .

MPI(III): Fabrica de Tigarete (II)

Ca sa evit supraincarcarea primei postari, voi pune aici imaginile, insotite de cateva comentarii:

Cladirea din imagine era acum cateva luni intreaga. Baietii s-au miscat rapid.

Un fost gard, o fosta fabrica...

O poarta care nu mai opreste pe nimeni...

 

Mai de aproape, se vede ca doar peretii exteriori au ramas 

In partea stanga, cladirea din imaginile de mai sus. Plus alte doua corpuri mai noi, la fel de degradate. La un moment dat, cladirea inalta a fost modernizata - se mai vad la ferestrele de jos niste cadre de termopan. Nici cladirea de pe acoperisul careia am facut fotografia nu se prezinta cu mult mai bine.

Interiorul. Fara comentarii.

Planseul nu s-a prabusit, stalpii nu s-au taiat inca. Dar...se rezolva!

Ferestre spre nicaieri

Cei mai pasnici si cinstiti locatari ai fabricii

Cateva concluzii:

Fabrica de Tigarete probabil nu va mai produce prea curand tigarete. Cu siguranta faptul ca Muzeul Tehnic a salvat 2 cladiri (cele mai vechi banuiesc) de la ce se vede mai sus si are in plan sa le transforme in sectii ale muzeului este o mare reusita. As spune chiar exceptionala, avand in vedere declaratiile dlui Kelemen Hunor:

"cel mai mare muzeu de arheologie industrială din ţară, ca şi suprafaţă". Cred ca muzeul si-a facut "partea", ca sa spun asa.

Problema pe care o vad eu este in "tratamentul" care se aplica celorlalte cladiri din componenta fabricii. Desigur, orasul se schimba, Romania nu mai e demult o tara industriala sau macar producatoare de bunuri (raportat la "vremurile bune" sau altfel spus la potentialul ei) iar aceasta infrastructura industriala nu mai corespunde "cerintelor prezentului" (era sa spun "ingerintelor"). Si totusi....

Din principiu sunt pentru reciclare. Reutilizare. Adaptare. Economisire de materii prime si energie. Plus ceva mai multa atentie la traditie, cand e vorba de ceva ce a trecut pragul secolului (cazul fabricii, nu a tuturor cladirilor componente, desigur). Privind aceste hale si cladiri administrative, ma intreb daca nu ar fi fost mai sanatos sa fie reamenajate. Poate si mai  ieftin, mai elegant, mai simplu.

Cat despre cladirea din primele 2 imagini, chiar cred ca merita o soarta mai buna. Nu o fi cine stie ce realizare sau valoare arhitectonica, insa, dupa mine, are un profil elegant. 

In privinta faptului ca demolarea e una "naturala" adica prin efortul "colectionarilor", adica ilegala, este singura parte buna. Un gard prin care sa nu vezi nimic, niste buldozere si o tabla care sa-ti scrie ce firma demoleaza nu ar fi fost de mai mult folos. Asa macar m-am ales cu niste fotografii. 

Ma opresc aici cu aceste concluzii partiale. Sper, in curand, sa am "material" suficient ca sa revin asupra Fabricii de Tigarete. Cat despre arhitectura industriala versus oras, modernizare, etc. este vreme, seria e abia la inceput.

MPI(II): Fabrica de Tigarete (I)

Parasim Fabrica de Bere si traversam linia ferata pe la bariera "Tigaretelor", numita astfel dupa venerabila Fabrica de Tigarete  situata in patrulaterul format din Soseaua Nationala, calea ferata si niste depouri ale CFRului.



Cele 2 fabrici se afla intr-o zona care a fost odata periferia de SV a Iasilor.
Fabrica de Tigarete a fost construita in imediata vecinatate
a liniilor de cale ferata Iasi-Pascani.
 In imagine cu rosu Tigaretele si cu verde vechea Fabrica de bere.

 Una din dorintele mele mai vechi, pe care mi-o reaminteam ori de cate ori treceam pe langa ansamblul tacut al fabricii era sa pot face fotografii in interiorul acesteia. Fabrica era inchisa de mai multi ani (2003), practic eu nu am prins-o "in lucru", deoarece se afla intr-o zona in care nu ajungeam decat foarte rar. Mai recent, de fiecare data cand treceam, privind silueta severa a cladirilor, micul parc de la intrare in care vegetatia crescuse dupa legea ei, ma gandeam la "misterele" ce s-ar ascunde in spatele zidurilor. Dorinta a putut deveni realitate odata cu intrarea in anul 2011, cand, aflandu-ma intamplator in zona am constatat ca lucrurile s-au schimbat radical. Mai exact, gardul a fost in mare parte demolat, corpul de fabrica situat langa linia ferata nu mai are acoperis (mai de aproape nici ferestre si nici chiar podele), iar din interior razbateau sunetele vesele ale rangilor si baroaselor lovind in pereti. Discutand cu niste persoane aflate in zona, am aflat ca e absolut ok sa fac fotografii, deoarece nu demoleaza o firma ci....aceasi "colectionari" de fier vechi, materiale si diverse chestii folositoare la casa omului sau la Pieta*. Totusi am fost avertizat ca prezenta mea ar putea incomoda pe harnicii colectionari si ar fi bine sa fiu prudent.

Din cate am inteles, proprietarii fabricii (nu-i stiu) au de gand sa valorifice fabrica intr-un mod care nu implica neaparat pastrarea a ceea ce se gaseste in prezent. Mai pe sleau, s-a dat liber la demolari. Si cum proprietarii nu sunt deranjati defel de faptul ca se demoleaza, Politia isi vede de ale ei. Nu exista reclamatii, nu exista interventie, nu exista problema, si , in final nu va mai exista nici fabrica.

Precizez ca cele prezentate mai sus sunt informatii aflate de la persoane "din zona". Nu pot garanta ca sunt 100% corespunzatoare realitatii. Cert este un lucru: fosta Fabrica de Tigarete din Iasi se demoleaza ziua in amiaza mare de catre indivizi care fura fier si alte materiale. Despre determinarea cu care o fac va veti putea convinge din fotografiile ce le voi posta in continuare. Daca prin toamna situatia era "inghetata" - adica o fabrica inchisa si lasata in adormire, in ianuarie lucrurile erau deja in plina "deconstructie" post...industriala. In ritmul in care se lucreaza cele 2 corpuri de cladire situate catre calea ferata vor disparea in foarte scurt timp. De fapt, cu exceptia celor 2 destinate muzeului (si care sunt pazite de agenti) toate celelalte sunt in plin proces de distrugere.



Cele doua cladiri aflate in custodia muzeului tehnic,
deocamdata in stare buna

Tin sa multumesc agentului care m-a insotit in interior pentru a realiza fotografiile prezentate. Ei sunt pusi acolo ca sa pazeasca cladirile din imaginea de mai sus, intrate in custodia muzeului. Pentru restul nu pot face nimic. Sper ca voi reveni intr-o postare viitoare cu mai multe date despre fabrica (istoric, s.a. ) intrucat un fost angajat mi-a promis niste informatii de "culise".

__________________________________

* - Pieta este mai mult decat o statuie de Michelangelo. O, da! Pieta este numele unei firme din Iasi ce se ocupa cu valorificarea fierului vechi, devenit pentru cei din zona (si din breasla) echivalentul ideei de "dat fier, luat bani".



MPI(I): Fabrica de Bere Pacurari

Periplul prin Memoria Patrimoniului Industrial al Iasilor de odinioara incepe cu Fabrica de bere din Pacurari.

Despre istoricul fabricii, aici: http://www.memopatind.ro/bere.html

Sa retinem doar ca traditia fabricarii de bere urca la Iasi pana in secolul 18. 1786 este anul in care se pun primele temelii a ceea ce va fi mai tarziu fabrica de bere a orasului.

Din cate ne spune netul, fabrica a fost la un moment dat monument istoric, dar a fost declasata: http://www.legestart.ro/Ordinul-2242-2008-declasarea-partiala-imobilului-Fabrica-bere-municipiul-Iasi-str-Pacurari-95-judetul-Iasi-(MzA5OTM3).htm

Omul de afaceri iesean Ioan Zapodeanu este proprietarul fabricii...adica a terenului ca fabrica nu prea mai exista si nici nu prea il intereseaza, banuiesc.

http://www.newsiasi.ro/v1/modules/news/article.php?storyid=7678

Fabrica de bere este in stadiul cel mai avansat de degradare. Practic mai exista un turn, niste pereti si un beci. Beciul este inca pe lista monumentelor istorice. Din acest motiv probabil boschetarii s-au aciuat in zona beciului, unde in ziua de iarna cand am facut pozele isi facusera si un mic foc pentru a se incalzi probabil. Ei se mai ocupa si cu colectionatul tiglelor - cate au mai ramas.

Colectie de tigle pe un perete

Faptul ca inca nu s-a demarat un proiect imobiliar care sa “dezvolte zona” este probabil rezultatul crizei, “dezvoltatorii” fiind probabil cam stramtorati financiar. Pana atunci, locuitorii zonei de case din partea estica a Pacurarilor (populate in buna parte cu rromi ce au o pasiune irepresibila pentru fier vechi, tigle si orice se mai poate dezmembra) inca mai posibilitatea sa mai faca un foc, sa mai stranga o caramida…

Cateva concluzii: Fabrica de bere din Pacurari nu va mai exista niciodata. Situata la capatul unei zone cu vechi case aristocratice si burgheze (multe din ele locuite in prezent de “colectionari”, cum am spus mai sus), la limita dintre acestea si noile blocuri ale Pacurarilor, fabrica de bere ar fi putut fi un punct de atractie nu doar pentru cartierul Pacurari (unul dintre cele mai tinere si dinamice din oras si principala “poarta” a lui, cea catre vest) ci pentru tot Iasul. Printr-un exercitiu de imaginatie, ne putem gandi la un popas in incinta fabricii in care copii, elevi, studenti, turisti, ieseni pot asista la “miracolul” fabricarii berii, o bautura foarte populara la romani, “miracol” prezentat in detaliu de cativa angajati ghizi. Putem continua periplul mental la o terasa si un Pub ceva mai altfel, situate undeva la baza turnului, avand in décor instalatii originale din fabrica. Ne putem inchipui servind o bere proaspata, “made in Iasi”, “since 1786”. Nu vorbesc aici de o bere fabricata pentru piata. Vorbesc de o manufactura ce ar fi putut fi un brand pentru Iasi, un punct de atractie, un spatiu ce putea gazdui un mic muzeu al berii (complementar celui al vinului si vitei de vie de la Cotnari), puburi, terase, cafenele, si de ce nu, chiar un centru cultural al cartierului.

Turnul, inca in picioare

In prezent, singura “sansa” pentru memoria Fabricii din Pacurari ar fi ca viitorul proiect sa pastreze turnul, poate si o bucata de zid (beciul e pe lista, deci nu-mi fac griji :D), ca aici: http://ro.wikipedia.org/wiki/Turnul_IFA . Avand in vedere situatia prezenta si cat de “ingrijit” este intregul ansamblu, sansele sunt spre zero.

Un ultim link catre un articol scris de un tanar arhitect iesean, cu un titlu cat se poate de sugestiv: http://www.altiasi.ro/o-cladire/fabrica-de-bere-din-pacurari-la-ultimele-rasuflari-ale-ruinarii

Memoria Patrimoniului Industrial

Iasul s-ar putea sau s-ar fi putut mandri (se poate mandri e cam impropriu spus) cu o concentrare destul de mare de obiective industriale ce au caracter de patrimoniu. Fiind un oras important (din la jumatatea secolului 16 fiind capitala Moldovei) a fost, odata cu epoca industriala, beneficiarul modernizarilor succesive, aparute e drept mai tarziu in aceasta parte a continentului, dar care privite din perspectiva inceputului de secol 21 au importanta in tezaurul industrial national. Pe lista obiectivelor mai vechi de un secol avem Atelierele CFR Nicolina, Fabrica de Caramizi de la Ciurea, Fabrica Tesatura, Abatorul din Tatarasi, Fabrica de Bere din Pacurari, Fabrica de Tigarete.

Muzeul Stiintei si Tehnicii "Stefan Procopiu" si-a asumat sarcina de a inventaria si valorifica, in masura posibilului, patrimoniul industrial al Iasilor, a judetului si a regiunii NE.

In acest sens s-a desfasurat in anul 2008 un proiect, Memoria Patrimoniului Industrial http://www.memopatind.ro/despre.html . Publicul iesean a beneficiat de expozitia cu acelasi nume, pe care am vazut-o prezentata de 2 ori, ultima oara in luna mai a anului 2010, in sala de intrare a Palatului Culturii (cea de sub turn), aflat in renovare. O parte din imagini si informatii le-am obtinut din expozitie. Ceea ce mi-am propus sa fac este sa popularizez pe acest blog o parte din aceste obiective, asa cum se gasesc ele astazi. Prezentarea si documentarea lor a devenit prioritara “multumita” faptului ca majoritatea se afla, in cel mai bun caz, in paragina.

Pe langa obiectivele enumerate, este interesant de urmarit intregul context industrial iesean, deoarece si aici, ca in majoritatea oraselor mari, s-au construit in epoca comunista mari complexe industiale, iar cele existente s-au extins. Politica de industrializare masiva a schimbat (sau alterat partial) profilul preponderent universitar si cultural al Iasilor interbelici catre cel de oras muncitoresc si industrial. Chiar daca acesta nu are de cele mai multe ori valoare istorico-monumentala, merita prezentat intrucat nu putem judeca aspectul fizic, social, cultural din prezent fara sa tinem seama de aceste implanturi ce ocupa inca o suprafata insemnata din teritoriul iesean. Mai mult, aceste mari complexe industriale au facut necesare constructia cartierelor muncitoresti. Ne place sau nu, acestea sunt parte a Iasului prezent, si orice imagine despre dezvoltarea orasului pe viitor nu poate porni decat de la ceea ce avem acum, cu plusurile si minusurile de rigoare.

In continuare voi prezenta pe acest blog obiectivele de care am pomenit, poate si altele de care nu am amintit, pe masura ce voi avea mai multe fotografii si poate si informatii.